Yeti este pasiunea vieţii mele. Este cea mai practică maşină pe care am cunoscut-o. Nu cred că există o maşină mai practică, mai fiabilă, mai solidă. Poate urca pante de peste 50 de grade cu uşurinţa unui leopard care se urcă în copac. Am fost cu ea într-o mlaştină de lângă Siret. Aveam roţi de vară. Am intrat într-o groapă de unde nicio maşină, dar niciuna nu ar fi putut ieşi. Dar Yeti a ieşit sans problemes, folosindu-şi funcţiile de drum greu. Această funcţie are o denumire în engleză pronunţată cu multă emfază de cei care vând, pe mine însă nu mă interesează jargonul vânzătorilor de maşini. Eu recomand Yeti din plăcerea inimii.  Vă spun doar ce înseamnă pentru mine această maşină. Yeti înseamnă libertate, putere, dragoste, pasiune. Cu acest SUV incredibil pot să merg pe nisip în deşert, pe ghiaţă la polul nord, pe nisipurile mişcătoare din Amazon, este o maşină mondială care consumă incredibil de puţin. Cine va veni cu acest newsletter tipărit în show roomul de la IVAS, îi voi oferi un test driver de excepţie pe care i-l voi filma pentru o amintire nemuritoare. Când sunt în Yeti, lumea pare mai uşor de înţeles pentru că spaţiul are altă valoare.  Tavanul transparent te ajută să înţelegi spaţiul  panoramic. E un plus de libertate. Sunt maşini în care mă simt ca şi cum aş conduce pe sub pământ. Sunt maşini care pur şi simplu mă pedepsesc când urc la volan. Yeti este altceva. Este puternic ca o sabie odihnindu-se pe genunchii unui războinic şi elegant ca o simfonie de culori

În Galaţiul îngheţat duşul fierbinte a devenit o amintire, o nostalgie inefabilă. În războiul politic dintre Apaterm şi Electrocentrale avem o singură victimă - gălăţenii. Constantin Telegan recunoaşte că Apaterm funcţionează ilegal şi că, până când nu se pronunţă instanţa, nu se poate face nimic. Dacă instanţa nu va fi de acord cu planul de reorganizare al Apaterm, Apaterm va fi lichidată. "Cine ar putea fi de acord cu planul de reorganizare a uneii societăţi care a crescut 79 de familii bugetare? Eu unul nu am încredere în planul de reorganizare a societăţii. Ar trebui un administrator judiciar care să taie în carne vie, dar acest administrator, să ştiţi, are puteri limitate. Dacă socieatatea este falită, poate să facă orice speculaţie, orice balet financiar, o societate distrusă nu mai deschide ochii. Pe de altă parte amândouă societăţile şi Apaterm şi Electrocentrale au fost susţinute de munca gălăţenilor. Noi am susţinut aceste minunate două societăţi. De aceea urgent, oraşul trebuie să aibă apă caldă şi conflictul Apaterm- Electrocentrale să treacă pe planul doi şi să fie rezolvat pe calea instanţei sau politic, cum se va dori. Dar daţi-le apă caldă gălăţenilor că nu trăim într-o peşteră, trăim într-un oraş european."

 

Senatorul Paul Ichim consideră că mediul mediatic din Galaţi s-a schimbat radical de când Viaţa Liberă şi-a schimbat administraţia şi conducerea. Serialul familiilor şi familiuţelor bugetare care trăiesc de ani de zile pe bani publici nu ar fi putut apărea dacă ziarul mai era condus de ceea ce senatorul numeşte "triada nefericită a presei gălăţene" - Macovei- Katia Nanu şi Lazarovici. Subiectul familiilor care se hrănesc în sistem mafiot din bani publici este încă la început. După cum afirmă şi prefectul Paul Florea el este doar vârful aisbergului. Familiile şi familiuţele gălăţene s-au dezvoltat în caracatiţă în toate domeniile de manifestare a spiritului public. Senatorul Ichim declară că adevăratul tsunami va fi când va fi dezbătut subiectul fierbinte al marilor revoluţionari gălăţeni - Macovei -Nanu şi Lazarovici. Abia atunci se va bănui anvergura grotescă a adevărului despre Revoluţia la Galaţi. Senatorul recunoaşte că nu ar fi putut fi atât de tranşat în acest subiect dacă această triadă ar mai fi stăpânit Viaţa Liberă. Ar fi fost pur şi simplu executat din punct de vedere mediatic, exact ce s-a întâmplat timp de 20 de ani. Ichim s-a considerat persecutat şi interzis de Viaţa Liberă, ziar în care a primit rar un drept la replică. Acum însă lucrurile stau altfel şi oraşul respiră o presă mai democratică. "Eu am să spun un singur lucru, ca să amintesc de un drept la replică chinuit dar celebru la Viaţa Liberă. Croprofagia nu salvează România.", declară senatorul Paul Ichim.

"Dac-am trăi într-un mediu european,  candidaţii la primăria Galaţiului ar trebui să se retragă. Marius Necula ar trebui să se retragă datorită dosarului DNA de înşelăciune şi uz de fals în înscrisuri, iar Marius Stan ar trebui să se retragă din cauza problemelor legate de arestarea şefului arbitrilor, declară Constantin Telegan. Candidaturile lor devin din ce în ce mai neserioase. Un om serios nu candidează dacă este şantajabil. E ca şi cum ar aduce cineva o boală într-o comunitate. Aceşti oameni trebuie ţinuţi într-o carantină electorală. Sunt de acord că există strategii politice de denigrare şi unii păstrează dosare pentru momentul oportun. Acest lucru însă îi face şi mai neserioşi şi mai vulnerabili. Pentru binele comunităţii ei ar trebui să se retragă din cursa pentru primărie şi să nu mai pozeze în victimele mizeriilor politice. Mi se pare o chestiune naturală, de bun simţ. În România mizeria vine de peste tot, de parcă ar veni din suflet. Eu sper ca alegătorii mei să ţină seamă de poziţia mea faţă de candidatul la primărie. Un candidat trebuie să fie în primul rând neşantajabil, altfel el riscă să devină o păpuşă politică trasă pe sfori. Eu nu vreau să-mi joc destinul pe sfoară. Mă duc să candidez la primăria Galaţiului, nu la un teatru de păpuşi."

 

 

Există mai multe spaţii diegetice în literatura lumii. Aceste spaţii sunt făcute din imaginaţia artiştilor. Au aceeaşi substanţă. Unul dintre spaţiile memorabile ale literaturii române contemporane este spaţiul lui Matei Vişniec dintr-un oraş cu un singur locuitor. Este o poezie care are acest titlu aproximativ, Oraşul cu un singur locuitor. El vorbeşte despre un oraş cu un singur locuitor, în care timpul are o singură secundă şi în parcul cu un singur arbore, poetul face plimbări esenţiale de un singur pas. Este un oraş în care universul se reduce la unu, foarte sensibil, foarte interesant. Spaţiul nostru diegetic se numeşt Oraşul de lut, pentru că nu puteam să-i spunem Galaţiului, Oraşul de Loes sau Oraşul de Argilă, care se prăbuşeşte spre Dunăre, nici Oraşul Gropilor Văzute din Satelit. Într-un oraş de lut a cântat pentru Mon Caprice, Florin Chiriac o voce impresionantă, europeană. A cântat cu modestie pentru clienţii obişnuiţi ai unei terase care a împlinit 1 an de existenţă într-un oraş de lut. A cântat live muzică nemuritoare, românească, Nicu Alifantis şi Alexandru Andrieş, dar şi blues magnific, universal, un strămoş al muzicii contemporane universale. A fost o seară foarte frumoasă pe care o datorăm celor de la Vox Tv Marketing, Ad Quest dar şi vinului Sarmis, unul dintre cele mai valoroase vinuri româneşti, al cărui gust este inefabil, intraductibil şi de nepreţuit, un vic sec teribil pe care-l pot compara cu Cote Du Rhone, dar comparaţia ar fi zdrobitoare pentru vinul franţuzesc.

Senatorul Paul Ichim crede că ancheta de la Spitalul Sf. Andrei organizată de minister este "o anchetă politică şi nimic mai mult. Cum e posibil să-l iei vinovat pe Boldea de la DPS Galaţi când marea noastră conducere de la spital este specializată împotriva bacteriilor şi infecţiilor? Doamna Lazarovici Călina este specialistă în domeniul ăsta. Dacă stăpâneşti domeniul şi mai eşti şi administrator de spital, tu n-ai nicio vină? S-a scris în Viaţa liberă doar de Boldea pentru că probabil mai cenzurează dl. Lazarovici ştirile despre Sf. Andrei, dar să fim serioşi, nu poţi să îndrepţi vina spre DPS şi să scoţi directorii noştri medicali, mari luptători împotriva viruşilor, curaţi ca nişte ghiocei. De fapt eu cred că articolul din Viata Liberă este o genoflexiune pe lângă subiect. O să vedeţi în raportul Consiliului Judeţean va trebui să scrie clar cine este vinovat de această infecţie care a omorât doar doi oameni. Nu sunt mulţi, sunt numai doi. N-ai cum să te joci de-a lupta cu infecţiile într-un spital de urgenţă. Eu însumi am luptat pentru igienizarea terapiei intensive. În secţia mea aveam fluide la capul bolnavului, aveam bloc operator. Duceţi-vă acum şi vedeţi cât stă un bolnav în terapie intensivă. Dl. Chebac a investit masiv în terapia intensivă. L-am convins că e nevoie de asemenea investiţii. În mod normal după o asemenea infecţie, directorii noştri medicali nu mai au ce căuta în administraţie. Să fie clar. M-am săturat de geniile Spitalului Sf. Andrei. Avem pamfletari talentaţi care ne transformă informaţiile medicale în ştiri de ora 5, unele relatări sunt pline de metafore recunosc, dar fă, tată metaforă la tine în balcon.

- Vă referiţi la dl. scriiitor Nicolae Bacalbaşa?

- Da, exact la el mă refer. Dacă eram directorul spitalului îl dădeam afară instantaneu din celebra funcţie de mare comentator al plăgilor tăiate. Un purtător de cuvânt al unei instituţii trebuie să comunice sec, clar şi limpede, un mesaj verificat conform legii, nu să începi tu, Iliada şi Odiseea pentru fiecare comoţie care intră în spital să râdă toate televiziunile de noi. Eu înţeleg că unii confundă notorietatea cu şansa politică şi poate aşa e electoratul nostru mare devorator de notorietate, dar şi îngăduinţa are limita ei. "